Din 2007 pana in prezent, despre fondurile venite din partea U.E. s-a discutat in permanenta, existand numeroase opinii si perceptii asupra acestora. Reprezinta aceste fonduri o sursa de dezvoltare? Iata o intrebare, care teoretic ar trebuie sa aiba un singur raspuns. Da. Atunci de ce totusi, conditiile impuse prin documentatia de realizare a unui proiect, permite accesarea acestor fonduri, doar de catre companiile care au indicatori financiari foarte buni deci prin urmare detin un nivel ridicat dezvoltare. Cum se impaca acest lucru cu politica europeana de coeziune, ce prevede reducerea disparitatilor la nivelul regiunilor de dezvoltare? Practic, se poate intelege ca rolul acestor ajutoare nerambursabile este de a-i sprijini pe cei puternici sa devina si mai puternici. Suntem de acord si cu aceasta abordare in contextul concurentei la nivel mondial. Dar avand in vedere ca aceasta gategorie reprezinta un procent foarte redus, totusi ce se intampla cu ceilalti actori din piata, care detin o pondere foarte ridicata atat la nivelul fiecarui stat membru, cat si la nivelul intregii Uniuni Europene. Sa fie oare acesta una din explicatiile posibile ale gradului redus de absortie, pe care il are Romania in acest moment ? Este posibil, mai ales daca analizam contextul crizei din ultimii ani coroborata cu deciziile defectuoase luate la nivel local ( vezi impozitul forfetar; marirea TVA etc.) dealtfel, oarecum impuse de catre FMI, pentru mentinerea deficitelor si a indicatorilor macroeconomici. Se mai naste o intrebare? Absortia fondurilor europene poate provoca deficit bugetar? Daca ar trebui sa ne inspiram din experienta altor tari, putem constata, ca majoritatea tarilor care au avut un grad ridicat de absortie, ( Spania, Irlanda, Portugalia, Italia etc.) au mari probleme de deficit, fiind obligate sa se imprumute sume uriase. Din punct de vedere tehnic, se poate constata, ca majoritatea Programelor Operationale, au ca solicitanti eligibili cu preponderenta, Autoritati Publice, ONG, Asociatii de dezvoltare, care functioneaza cu bani de la buget. Mai trebuie precizat ca fondurile U.E. nu sunt 100% nerambursabile si prin urmare trebuie sa contribuie si Statul cu o parte, pe langa cotizatia anuala. Tot de la buget. In acest context, societatile comerciale raman in plan secund. Practic sunt obligate sa suporte cresterile de taxe si impozite, sa-si reduca activitatea sau sa inchida portile, prim – planul fiind luat de banci, care opereaza atat pentru finantarea deficitelor bugetare, deficitelor de lichiditati de la nivelul companiilor cat si in cofinantarea proiectelor europene, unde detin si un rol activ in elaborarea acestora, lucru nu tocmai normal. Prin urmare, ne intrebam care este factorul stimulator de dezvoltare al acestor fonduri, pierdut prin hatisurile birocratice complexe ale acestui conglomerat, in care singurul raspunzator din punct de vedere juridic, este beneficiarul care doreste sa-si dezvolte activitatea.
